Prima pagină

Date generale

Denumire oficială: Danemarca (Danmark în daneză) sau Regatul Danemarcei (Kongeriget Danmark).

Scurt istoric: Denumirea de Danemarca, “teritoriul de graniţă al danezilor”, a fost folosită pentru prima oară în sec. al IX-lea, în contextul încheierii procesului de constituire a unei autorităţi politice centrale. Declinul Imperiului Carolingian a favorizat consolidarea regalităţii daneze şi unificarea teritoriilor locuite de danezi. Procesul de unificare teritorială este încheiat în timpul Regelui Harold I (sec. X), dinastia daneză fiind atestată drept cea mai veche din Europa.

Perioada 1563 – 1720 a fost dominată de seria celor 6 războaie cu Suedia, pentru supremaţia la Marea Baltică, la capătul cărora Danemarca a pierdut toate teritoriile din Peninsula Scandinavă (cu excepţia Norvegiei) şi zona Mării Baltice (cu excepţia Insulei Bornholm), reprezentând o treime din întinderea statului la 1536.

Introducerea Constituţiei liberale din 1849 marchează sfârşitul regimului absolutist şi debutul perioadei de tranziţie spre regimul democratic parlamentar (tranziţie încheiată în 1901, odată cu accederea la guvernare a Partidului Liberal). În 1864, în urma războiului cu Prusia, Danemarca pierde şi teritoriile sudice Schleswig şi Holstein. Redusă, după 1864, la cea mai mică întindere din istoria sa, Danemarca îşi canalizează eforturile, în deceniile următoare, spre dezvoltarea internă şi modernizare. Crearea unui sentiment naţional puternic şi industrializarea accelerată sunt reperele majore ale acestei etape. Apare o nouă clasă socială puternică, cea a muncitorilor industriali, care va deveni baza Partidului Social Democrat (din 1884, partid parlamentar).

Rămasă neutră în primul război mondial, Danemarca reintegrează în graniţele sale, prin Tratatul de la Versailles, partea de nord a regiunii Schleswig-Holstein, în urma unui plebiscit. Locuitorii părţii de sud au decis, tot atunci, să rămână în cadrul Germaniei. Frontiera cu Germania stabilită în 1920 a rămas neschimbată până astăzi.

La 9 aprilie 1940, Danemarca a fost ocupată de trupele germane. De comun acord cu Regele, Guvernul a decis să nu opună rezistenţă armată, pentru a proteja populaţia civilă. Autorităţile daneze au continuat să funcţioneze, cu atribuţii limitate, până în august 1943, când Germania a introdus regimul de ocupaţie militară, regim căruia i s-a opus o mişcare de partizani care a grupat circa 50.000 de combatanţi şi care a beneficiat de sprijin britanic. Trupele britanice au eliberat Danemarca în aprilie 1945, în contextul colapsului militar al Germaniei.

După război, Danemarca a aderat, ca membru fondator, la ONU (1945) şi NATO (1949). Aderarea la NATO a echivalat cu abandonarea politicii de neutralitate, o constantă a diplomaţiei daneze în intervalul 1864–1940. Beneficiară a «Planului Marshall» din 1948, Danemarca traversează, în anii 1950, a doua fază a «revoluţiei industriale». În 1963, pentru prima dată în istoria naţională, valoarea exporturilor industriale a devenit superioară valorii exporturilor agricole. Tot din anii 1960, începe să se contureze “statul bunăstării sociale”, caracterizat de un sistem cuprinzător şi eficient al asistenţei sociale.

Tensiunile sociale din perioada 1968-1973 («revoluţia tineretului») au avut ca principală consecinţă modificarea structurii sistemului politic tradiţional. La alegerile generale din 1973, partidele «tradiţionale» (Liberal, Social-Democrat şi Conservator) au totalizat, împreună, doar 58% din voturile electoratului (faţă de 84% la alegerile precedente), pe scena politică daneză lansându-se noi formaţiuni, care vor juca un rol considerabil în perioada următoare: Partidul Progresului, Partidul Centru-Democrat, Partidul Creştin-Popular.

După un deceniu (1982-1993) dominat de forţele de centru-dreapta, stânga politică a revenit la guvernare în 1993 (coaliţii succesive conduse de social-democraţi). În 2001 a avut loc o nouă schimbare în orientarea politică a electoratului, pentru prima dată după 1920, Partidul Liberal reuşind să obţină mai multe voturi decât Partidul Social Democrat. În 2011, electoratul s-a pronunţat în favoarea unei coaliţii de centru-stânga, dominată de Partidul Social-Democrat.

Suverana Danemarcei, Margrethe a II-a, a fost   proclamată regină în 1972, în baza prevederilor Constituţiei adoptate în 1953, care dau posibilitatea ca succesiunea la tron să poată avea loc şi pe linia descendenţilor de sex feminin ai suveranilor.

Capitala şi principalele oraşe: Copenhaga (capitala), Aalborg, Aarhus, Odense

Suprafaţă: Suprafaţa peninsulară a Danemarcei este de 43.094 de km2. Din sec. XIV, Regatului Danemarcei îi aparţin atât Insulele Faeroe, 1.400 km2, cât şi Groenlanda, 2.175.600 km2 (cea mai mare insulă din lume), teritorii cu largă autonomie administrativă. Danemarca este alcătuită din peninsula Jutlanda şi 406 insule, cunoscute sub numele de Arhipelagul Danez, dintre care cele mai importante sunt Zeeland, Falster, Fyn, Lolland, Bornholm, Mon. Lungimea litoralului : 7.314 km.

Diviziuni teritoriale: Danemarca este împărţită în 14 judeţe (amt, pl. amter) care conţin 275 municipalităţi (kommune) constituite pe criteriul concentrării a minimum 5000 de locuitori. Între acestea se disting 2 unităţi administrative cu statut dual (municipalitate şi judeţ), Copenhaga şi Frederiksberg, care au legi proprii de organizare şi funcţionare. Împreună, ele formează nucleul zonei metropolitane. Amt-urile şi kommune-le sunt conduse de consilii alese prin vot direct. Primarii de “judeţ” (amtmester) şi ai “municipalităţilor” (borgmester) sunt aleşi dintre membrii consiliilor. 

Populaţia: 5,587,085, (estimare Institutul danez de Statistică,  iulie 2012)

Limba oficială: daneza.

Ziua naţională: 5 iunie (1849) - ziua Constituţiei. Aniversarea Reginei - 16 aprilie (1940) – este considerată, de asemenea, sărbătoare naţională.

Forma de guvernământ: monarhie constituţională.

Situaţia politică internă: Şeful statului: Regina Margrethe a II- a; Primul ministru: Lars Løkke Rasmussen (din 18 iunie 2015); ministrul Afacerilor Externe: Anders Samuelsen (din 28 noiembrie 2016).

Guvernul  este format dintr-o coaliție guvernamentală constituită din Partidul Liberal (Venstre), Alianța Liberală (Liberal Alliance) și Conservatorii (Det Konservative Folkeparti).

Opoziţia este formată din: Partidul Social-Democrat, Partidul Socialist al Poporului şi Partidul Social-Liberal.

 

    MRP în dialog cu comunitatea de români din Copenhaga privind accesarea fondurilor nerambursabile

    21.01.2019

    La 19 ianuarie 2019, a avut loc la Copenhaga, vizita de lucru a doamnei Lilla Boglarka Debelka, secretar de stat în cadrul Ministerului…

    Ambasadorul României în Regatul Danemarcei și Islanda a găzduit primul dejun de lucru sub egida Președinției române a Consiliului Uniunii Europene

    17.01.2019

    Primul dejun de lucru pentru ambasadorii statelor membre UE și candidate la UE organizat de Ambasada României în Regatul Danemarcei și Islanda…

    Eveniment de deschidere a Președinției române a Consiliului Uniunii Europene organizat la Copenhaga

    16.01.2019

    Ambasada României în Danemarca a marcat preluarea de către țara noastră a Președinției Consiliului UE printr-un eveniment de amploare, care a…

    Mesajul Ambasadorului României la Copenhaga, Alexandru Grădinar, cu prilejul Zilei Culturii Naționale 

    14.01.2019

    Dragi români, Aniversarea, la 15 ianuarie, a nașterii celui mai mare poet român, Mihai Eminescu, a devenit în 2011 Ziua Culturii…

    Recepția de Anul Nou oferită la Palatul Christiansborg de M.S. Regina Margareta a II-a a Danemarcei, șefilor de misiuni diplomatice acreditate în Danemarca (Copenhaga, 3 ianuarie 2019)

    03.01.2019

    E.S. Alexandru Grădinar, Ambasadorul României în Regatul Danemarcei și soția sa, Andreea Grădinar, au fost deosebit de onorați să participe,…